PRIMARIA COMUNEI INTREGALDE

Judetul Alba

TURISM

    Frumusetea locurilor, puritatea aerului, bunatatea si sufletul oamenilor, este o vatra a spiritului romanesc, un popas pentru cei care il strabat. Rezervatiile naturale:
  • Cheile Intregalde,
  • Cheile Galditei si Turcului,
  • Cheile Tecsestilor,
  • Piatra Cetii si Poienile cu narcise din Tecsesti (conform Legii 5/2000)
impreuna cu obiectivele turistice descrise mai jos sunt naturaletea in care omul n-a facut modificari insemnate.
    Obiective turistice apartinatoare cadrului natural, prin numarul mare si valoarea turistica deosebita, contribuie hotarator la zestrea turistica nationala,ele impunand castrul in aceasta zona, ca relief turistic de prim rang.
Cheile si defileurile se constituie alaturi de pesteri ca obiective turistice de interes major. Prof. Pompei Cocean claseaza cheile din bazinul Galda drept complexe morfologice ce functioneaza ca un obiectiv turistic unic. Fiecare dintre cheile: Intregaldelor, Galditei, Turcului, reprezinta resurse si obiective turistice individuale. Distantele reduse dintre ele, accesibilitatea lejera, creeaza conditii favorabile vizitarii lor in bloc si in orice anotimp al anului.
    Cheile Galditei, au luat nastere prin intersectarea raului Galdita cu pintenul calcaros al Comarnicilor, avand forma unui contrafort si acoperit initial de flis. Valea s-a adancit continuu si dupa inlaturarea flisului, probabil din cauza unor fenomene endocarstice, s-a stabilit rezistenta planseelor, ducand la prabusiri. S-a format astfel cheia al carei caracter este clar si unanim acceptat, pe o lungime de 1 km.
    Cheile Intregaldelor, se desfasoara in aval de localitatea Modolesti, (apartinand comunei Intregalde) extremitatea  vestica a sectorului de cheie corespunde intrarii vaii in muntii Trascau, alcatuiti din calcare tithonice, care spre Modolesti intra in contact cu formatiunile flisoide, reprezentati de un facies macroconglomeratic.
    Versantul stang al cheii avand expozitie sudica se prezinta extrem de spectaculos, datorita varietatii microreliefului rezidual, alcatuit din:
  • creste zimtate,
  • turnuri stalpi,
  • forme piramidale,
  • spintecaturi,
  • grote,
  • resturi de marmite etc.
    Versantul drept se prezinta in cea mai mare parte impadurit. Din loc in loc rasar varfuri colturoase, guri de pestera, poduri naturale si grohotisuri ce inainteaza spre padure formand o adevarata, "mare de grohotis".
    In ansamblul ei Cheia Intregaldelor impresioneaza prin apropierea si verticalitatea versantilor, dar in special prin fascinantele microforme ce se retrag spre inaltimi; marturii ale sistemului de modelare morfoclimatic periglaciar. Prin frumusetea si salbaticia peisajului, constituie o rezervatie naturala 403 ha in cuprinsul careia vegeteaza renumita floare de colt (nthopodium alpinum varietate intregaldense) aici intalnindu-se la cea mai joasa altitudine din tara, zada (larix decidua), garofita alba (dianthus speculifolius)
    Cheile din Bazinul Turcului
    Sunt sapate de paraul omonim si afluentii sai, parau care se varsa in Galdita cam la jumatatea sectorului de chei. Paraul Turcului are bazinul situate in  intregime in zona calcaroasa, avand forma unei caldari uriase ramificandu-si afluentii ca "nervurile unei frunze" (I.Popescu Argesel). Cheia principala dezvoltata de paraul Turcului masoara 200 m lungime, retinand atentia prin elementele morfologiei de detaliu:
  • abrupturi,
  • creste,
  • lapiezuri,
  • varfuri ascutite ce ies deasupra padurii de fag forme acumulative reprezentate de grohotisuri pleistocene, majoritatea fixate, de sub care tasnesc izvoare cu un debit relativ mare.
    Cheia Tecsestilor
    Raul Cetea reprezinta afluentul cel mai lung al Galzii (15 km), strabatand culmile calcaroase adauga la patrimoniul turistic al bazinului Galda inca doua sectoare de chei:
  • Cheia Tecsestilor
  • Cheia Cetii.
    Cheia Tecsestilor apartine comunei Intregalde, numele ei provenind de la satul omonim, situat in amonte. Are o lungime de aproape 500 m, si o orientare generala vest-est, mai putin  dezvoltata pe verticala, datorita amplasarii ei in apropierea obarsiei vaii care a sapat-o. Morfologia versantilor este reprezentata prin abundenta formelor reziduale (lapiezuri verticale, limbi de grohotis) prezente in deosebi pe versantul stang, cel drept fiind mult mai impadurit. Cheia Tecsestilor este denumita de localnici (Cotul lui Miron).

    Avenurile
    In bazinul Galda sunt localizate doua interesante avenuri denumite de localnicii "sunatori" sau "cantatori" purtand numele generic de "gauri".
  • Gaura fara fund, dezvoltata la 1118 m altitudine in Piatra Cetii, are o deschidere cu un diametru de 10 m si o adancime de  aproape 70 m. Se prezinta ca o dolina in forma de palnie la partea superioara, mai jos largindu-se treptat.
  • Al doilea aven este localizat in Platoul Poienii Ascunse la 1010 m, neatingand insa dimensiunile primului aven (16 m adancime) (I.P.Argesel).
    Pesterile
    Identificate in bazinul Galda sunt in numar de 36 in zona Masivului Ciumerna si Cheile Intregaldelor. O parte din acestea sunt insa de mici dimensiuni sau situate in locuri inaccesibile, fapt care reduce substantial valoarea turistica potentiala. Detasata ca marime, forme de concretionare si posibilitatii de acces, Pestera Bisericuta, (kapalasburlang), situata pe versantul drept al Galditei, sub varful Ciuha, la 1150 m altitudine. Accesul se face  pe drumul Intregalde - Necrilesti, urmandu-se poteca folosita de localnici pentru iesirea in Ciumerna. Este o fosila, relativ uscata cu galerii dispuse pe doua nivele a caror lungime constatata este de 310m, si o deschidere de cca. 8 m. Probabil infatisarea si pozitia ei stranie i-a atras numele de "popa" iar pesterii numele de "Bisericuta". Ofera conditii de vizitare in orice anotimp si cu orice fel de echipament, dar numai in etajul superior, etajul inferior necesitand echipamente speciale de alpinism. Pesterile de la Poiana Ascunsa sunt in numar de trei:
  • Pestera nr. 1 situata la 1120 m altitudine, sub Coltul Poienii este accesibila pe o distanta de cativa zeci de metri. Prezinta o ramificatie scurta in partea dreapta, unde se afla scurgeri parietale deosebite, una denumita sugestiv "orga".
  • Pestera nr. 2 se afla  la sud cu 150 m, intr-un punct mai greu accesibil,
  • Pestera nr. 3 este o mica grota de 10 - 12m lungime, situata mai la sud.
    Pesterile din Cheile Intregalde sunt in general de mici dimensiuni si apar la diferite altitudini pe ambii versanti cu abrupturi si creste, omniprezente in toata zona montana a bazinului Galda. Datorita inclinarii mari a versantilor, ei se prezinta cu roca unda la suprafata, fapt ce sporeste valoarea pozitionala in cadrul peisajului, starnind interesul atat pentru turism cat si pentru amatorii de alpinism.
    Obiectivele turistice antropice se constituie drept elemente derivate din procesul de interconditionare a omului cu muntele (carstul) statornicit in aceasta zona inca de multe secole. Elemente ale culturii materiale si spirituale prezente aici, prezinta o mare varietate avand o valoare deosebita. Ele demonstreaza inca o data permanenta si continuitatea poporului roman in spatiul carpatin (V. Cucu 1984).
    Asezarile-reprezinta particularitati structurale tipice ce le confera acestora un grad accentuat de inedit. Tipic reprezentat este satul de munte risipit sau izolat. Formele de relief cu pante abrupte si stancoase au impus ca forma arhitecturala, specifica, casele in forma de dreptunghi perfect ingust, alungit, cu un capat sprijinit de coasta dealului sau poala muntelui iar celalalt capat spre drum, compensandu-se diferenta de nivel intr-un demisol numit casa de jos, cu ochiuri mici dreptunghiulare de diferite marimi. Acest demisol serveste ca locuinta de vara sau ca a doua incapere a pivnitei. Camerele sunt insirate una langa alta, cu comunicare intre ele, de cele mai multe ori cu comunicare in culoarul comun numit tarnat inchis cu geamuri incadrate intr-o rama de lemn cu ochiuri mici dreptunghiulare de diferite marimi. Stalpii sprijinitori ai tarnatului sunt mai subtiri la capatul de jos si mai voluminosi in partea de sus unde au drept podoaba trei crestaturi ascutite. Acoperisul, la unele nu este prea inalt si facut din sindrila, iar altele au acoperisul mai inalt si facut din paie. Materialul de constructie, de baza, este lemnul de diferite proveniente. Bustenii si blanile sunt folosite la partea exterioara a peretilor, la tavan si podea. Partea interioara a peretilor este alcatuita din doua straturi. Unul din stalpi batute cu cuie, iar altul din lipituri facute din pamant, pleava de grau si apa.
    Podoabele interiorului sunt farfuriile albe sau colorate cu modele, din lut, atarnate imediat sub tavan si stergarele cusute in culori vii ce impodobesc icoane sau farfurii.

    Imbracamintea
    Portul national feminin este alcatuit din rochie (fusta) neagra in culori inchise sau poale albe din panza cu cusaturi la tiv. Peste acestea sunt, in fata "perpeta" (sau sortul) diferite ca impodobire. In spate se poarta zadia care este mai ingusta ca sortul si diferind ca impodobire. Camasa, are guler ingust cusut cu modele in jurul gatului iar partea de jos este foarte creata (mai ales in fata) si cu modele verticale pe piept. Manecile de asemenea sunt largi, stranse la cot cu un snur si cusute cu modele. Partea de jos este in forma de clopot si se numeste fodor. Peste camasa se poarta cojocul (pieptar cu san) cusut cu modele pe partea din fata si partial in spate. Femeile isi poarta parul acoperit cu basmale de diferite marimi, cu sau fara ciucuri, de culoare  neagra, cusute cu modele de diferite culori.
   Portul national barbatesc are ca piesa principala cioarecii (pantaloni din tesatura de lana facuta in casa) si camasa  din canepa lucrata  in razboi, cusuta cu modele la guler si piept. La mijloc este stransa cu o curea lata numita serpar. Peste camasa se pune pieptarul batut (cusuta partea din fata), deschis pe lateral, pe umar
    Ocupatia de baza a locuitorilor din zona carstica a bazinului Galzii a fost si este cresterea animalelor. In trecut s-au mai practicat obtinerea varului si a carbunelui de lemn, ocupatii ce au disparut treptat datorita concurentei produselor industriale. Dintre mestesugurile practicate in trecut si care se mai practica si acum sunt cele legate de utilizarea fortei hidraulice a apelor amintim:
  • moara de la Ivanis - construita din 1876,
  • valtorile din satele Intregalde, Ghioncani si Necrilesti